O să vorbim în rândurile de mai jos despre al treilea tip de atașament, anume cel evitant.
Mare parte din noi am întâlnit pe parcursul vieții persoane care ne păreau neimplicate în relații sau nu puteau să stea prea mult în relații, persoane independente care spuneau “Nu am nevoie de nimeni, mă descurc singur”, persoane care evitau conflictele sau discuțiile aprinse.
Aceste persoane au în comun faptul că tipul lor de atașament este unul evitant. De unde vine acest tip de atașment? Așa cum am povestit în articolele anterioare, tipul de atașament vine la pachet cu primii ani din viață, când dezvoltăm primele și cele mai importante relații. Copiii care au fost neglijați, abandonați, ai căror părinți au fost prezenți fizic dar absenți emoțional din cauza unor boli sau alte situații care i-au dus către indisponibilitate emoțională, copiii ai căror părinți au ales să-și educe copiii în spiritul “trebuie să se învețe cu greul de mic”, copii ai căror părinți nu li s-a părut important să-și îmbrățișeze copilul atunci când suferea, sau măcar să-l asculte și să-l încurajeze atunci când avea nevoie.
Toți acești copii vor înțelege destul de repede că trebuie să se descurce singuri și nu vor suferi atunci când mama va pleca la serviciu, nu vor reacționa nici când mama se va întoarce de la serviciu, pentru că vor învăța să fie independenți de mici, să se descurce singuri.
Anii trec și copiii de mai sus o să ajungă niște adulți care nu vor ști cum să funcționeze într-o relație. Fie vor avea relații de scurtă durată deoarece le este teamă să se implice, să fie vulnerabili, să-și împărtășească emoțiile și sentimentele. Fie vor avea relații tumultoase în care partenerul o să le transmită că simt că se lovesc de un zid atunci când vor să se apropie, că relația este superficială, fără profunzime. Același sentiment va avea și evitantul. Că relația nu-i oferă ceea ce-și dorește, că se simte neînțeles și singur.
O să vedem des în jurul nostru cupluri formate dintre un partener anxios și unul evitant, în care fiecare își hrănește stilul de atașament într-un mod nesănătoas.
Trebuie accentuat faptul că o persoană cu un stil de atașament evitant are o stimă de sine crescută și nu permite să-i fie dărâmat zidul, să caute în adâncime unde să-și descopere emoțiile și sentimentele. Acesteau au fost adânc îngropate și este mult mai confortabil să rămână așa.
De ce ar fi bine să schimbăm acest tip de atașament? Și cum o putem face? Pentru a avea niște relații sănătoase atât cu partenerul cât și cu colegii, prietenii, familia și proprii copii. O putem face cu ajutorul unui psihoterapeut care-ți ca fi alături în această călătorie lungă, provocatoare, care-ți va schimba viața. Nu trebuie să faci totul singur. Este mult mai ușor și mai plăcut să-ți fie cineva alături.
PsihoNoi2 – Împreună pentru echilibrul tău interior