Vulnerabilitatea
Aceste termen de “vulnerabilitate” a fost adus în vocabularul nostru destul de târziu și cu o conotație negativă. A fi vulnerabil, în cultura generației noastre, este echivalent cu a fi slab, iar a fi slab este o rușine. “Nu avem voie să ne recunoaștem sentimentele pentru că oricum nu interesează pe nimeni ce simțim noi și, implicit, nici eu nu ar trebui să dau atâta atenție la tot ceea ce simt pentru că eu trebuie sa fiu puternic(ă). Doar oamenii puternici reușesc!”
S-au scris și se scriu numeroase cărți și articole pe tema aceasta și greu ne găsim curajul de a da mâna cu vulnerabilitatea. Ce-ar fi dacă ne-am opri, din când în când, preț de un minut, din tot ceea ce facem și să ne întrebăm: cum mă simt acum? Ce simt acum? Este primul și cel mai mare pas – acela de a ne recunoaște propriile, emoții “pozitive” sau “negative” și a ni le accepta noi înșine, a le normaliza.
Următorii pași vor fi la fel de importanți, dar ceva mai ușori – să ne exprimăm emoțiile, trăirile în fașa celor dragi. E un act de curaj, așa-i? ?
Este, într-adevăr, un act de curaj vulnerabilitatea, însă rezultatul este uimitor…cum ar fi să începem de astăzi, de acum, să ne identificăm și să ne exprimăm câte o emoție pe zi? A fi curajos nu este, oare, un semn de putere? ?
PsihoNoi2 – Împreună pentru echilibrul tău interior