Stilurile de atașment
Cine și-ar imagina faptul că un părinte foarte grijuliu, care își protejează copilul de orice l-ar putea răni, pune amprenta asupra relațiilor sale viitoare, ca adult? Cine și-ar imagina faptul că atunci când ne lăsau la bunici în vacanțe, pentru că nu ne puteau lăsa singuri acasa, de asemenea, poate influența modul în care vom relaționa la maturitate?
De exemplu: dacă considerăm că am primit suficientă iubire și atenție în copilărie, tindem inconștient să avem încrede în partenerul nostru că ne va satisface aceste nevoie și nu vom pune la îndoială relația. Dacă, în percepția noastră, părinții nu au fost alături de noi mereu când am avut nevoie, nu ne-au înțeles emoțiile, nu ne-au acceptat mereu, vom tinde și în relația de cuplu să ne comportăm asemănător. Astfel, fie nu oferim încredere totală partenerului pentru a nu fi dezamăgiți când ne va abandona, fie devenim dependenți și căutăm mereu dovezi de iubire.
Modul în care am relaționat cu părinții in primi 4-5 ani de viață își pune amprenta asupra modului în care vom dezvolta un anumit tip de atașament, ca adulți: securizant, anxios, evitant sau ambivalent.
Persoanele cu un stil de atașament securizant au o viziune mai optimistă asupra modului în care pot face față stresului și suferinței. Deși își aduc aminte de întâmplările dureroase din trecut, nu le permit să le invadeze incontrolabil viața. Cei care au un stil securizant discută problemele fără a evita conflictele. Când se simt stresați, caută sprijin la ceilalți și își recunosc mai bine emoțiile. Își exprimă furia într-un mod controlat,încearcă mereu să rezolve problemele.
Persoanele cu un stil de atașament anxios acordă o mare atenție emoțiilor și gândurilor negative, de la care nu se pot distrage. Au tendința de a se gândi mai mult la lucrurile negative. Își reactualizează mai des amintirile negative, își amintesc mai ușor experiențele care i-au înfuriat. Capacitatea lor de a rezolva problemele este redusă, din cauza emoțiilor negative care îi copleșesc.
Persoanele cu un stil de atașament evitant fac tot posibilul să se distanțeze de sursele de stres. Ei blochează atât gândurile, cât și comportamentele care i-ar expune la factorii stresanți. Își aduc aminte cu greutate de evenimentele dureroase, tocmai pentru că le blochează, inconștient, ca un mecanism de apărare. Își identifică emoțiile cu dificultate, cu greu reușind să asocieze furia, de exemplu, cu ceea ce simt.
Persoanele cu un stil de atașament ambivalent combină particularitățile stilului anxios cu cele ale stilului evitant. Astfel, o persoană cu un stil de atașament ambivalent are nevoie de validarea, aprecierea, atenția, iubirea celuilalt (caracteristică specifică atașamentului anxios), însă, cu toate acestea, evită să-și manifeste vulnerabilitatea, să se implice în relații bazate pe intimitate emoțională (trăsătură întâlnită la stilul de atașament evitant). Va oscila constant între a căuta iubirea și a o accepta atunci când o întâlnește, de exemplu.
Tu ți-ai identificat stilul de atașament?
PsihoNoi2 – Împreună pentru echilibrul tău interior