Auzim deseori că una dintre cele mai importante aspecte în cuplu este comunicarea. Cu toate acestea, deși se pare că am înțeles teoria, ajungem să descoperim la un moment dat că nu mai avem același limbaj, nu mai reușim să transmitem ceea ce ne dorim partenerului nostru de viață. Și ne întrebăm: cum am ajuns aici? Ce s-a întâmplat cu noi? Când am pierdut comunicarea, legătura noastră?
Odată ce am ajuns să ne punem aceste întrebări cu privire la relația noastră, putem spune că am făcut primul pas către rezolvarea impasului în care am ajuns.
Bineînțeles, sunt zeci de motive sau situații care duc la o criză în relație. Vom discuta de data aceasta despre cele trei roluri pe care le adoptăm inconștient în cuplu: victimă, agresor sau salvator. Triunghiul Dramei ilustrează dinamica inter-relațională care se creează într-un context provocator, tensionat.
Așa cum am spus, aceste roluri au un substrat inconștient și ca atare putem să fim prinși în acest mod disfuncțional de a fi în relație fără să știm cum am ajuns acolo și ce rol jucăm. Le-am exersat, adoptat, folosit de-a lungul devenirii noastre și sunt parte din noi.
De asemenea, este de menționat că aceeași persoană alternează, schimbă rolurile în funcție de dinamica situației în care se află și a atitudinii celorlalți.
Este mult de vorbit pe această temă, însă vom lua de data aceasta ca exemplu Salvatorul. În relație, Salvatorului îi va fi greu să exprime sau să știe ce vrea pentru el și se va orienta în a oferi atenție, ajutor, servicii celuilalt. Așa a învățat de-a lungul istoriei de viață că poate ”supraviețui” în relație, așa a văzut la părinții săi sau în cuplurile ce au contribuit la creșterea și îngrijirea sa în copilăria mică.
De multe ori așteptarea lui neconștientizată este de a primi recunoașterea celuilalt sau de a fi plăcut/acceptat/ a se simți la adăpost. Devine însă dificil de gestionat conflictul lui interior resimțit între a oferi și a primi, fiind o nevoie nerecunoscută conștient și necomunicată partenerului.
Și pentru că Salvatorului îi lipsește capacitatea de a-și recunoaște propriile nevoi și încrederea că poate să-și rezolve propriile probleme se va ”așeza” pe rol de Victima și se va orienta către un Salvator. Undeva însă, Victima are așteptarea ca cineva să se opună și își va ”identifica” și Agresorul față de care va juca inconștient un rol. Această schimbare de roluri se petrece cu fiecare dintre cei doi parteneri implicați în relație, iar relația devine un adevărat câmp de luptă.
Este o dinamică subtilă, ușor de distras atenției în lipsa unei conectării cu sine. E necesar să fim onești cu noi, să cultivăm auto-observarea și conștiența de sine pentru a identifica aceste tipare disfuncționale de poziționare în relație.
Primul pas este identificarea propriilor nevoi, conștientizarea acestora și verbalizarea lor în cuplu. Una dintre marile greșeli pe care le facem în cuplu, mai ales după o perioadă îndelungată, este să ne imaginăm că partenerul nostru ar trebui să știe ce vrem, ce ne dorim, ce ne place sau ce ne deranjează. Nimeni nu poate citi gândurile și intențiile nimănui!
Atunci când nu reușim să mai găsim firul, calea de comunicare, când simțim că nu mai există cale de rezolvare, însă exista dorința de a rămâne în relație, una dintre cele mai bune decizii este să apelăm la terapia de cuplu.
PsihoNoi2 – Împreună pentru echilibrul tău interior